Teodora Borghoff are 36 de ani, vorbește trei limbi străine și a absolvit două programe de masterat. Deşi este un fundraiser de succes, care a strâns peste 13 milioane de euro, în 2012 a ales să îşi schimbe radical stilul de viaţă.
Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro
“În 1995 am dat examen pentru admiterea la Universitatea din București, dar am ratat. Așa că am fost nevoită să stau un an pe tușă. Însă, la câteva luni după ce am picat examenul de admitere, am fost acceptată într-un program de internship în cadrul European Youth for Action. Din decembrie 1995 și până în iulie 1996 am urmat un stagiu în biroul central din Amsterdam al rețelei”, povestește Borghoff.
În 1996 a fost admisă la Universitea de Vest din Timișoara, orașul natal, iar în 2000 obținea o diplomă în Asistență Socială. Pe timpul facultății a continuat să lucreze pentru European Youth for Action, iar în 1998 a înregistrat primul succes ca fundraiser: o finanțare de 112.000 de ECU (acronim pentru European Currency Unit = Unitate Monetară Europeană; monedă care a precedat euro).
“În toată cariera mea de până acum am fost la doar două interviuri de angajare. Primul a fost pentru un post de coordonator de programe în cadrul Fundației Soros / Centrul de Asistență Rurală, iar al doilea pentru postul de director executiv al unei asociații din Timișoara. Între ele am fost <<vânată>>”, spune Borghoff. A locuit în Germania pentru o scurtă perioadă de timp, iar la sfârșitul lui 2003 s-a întors în România. În acelaşi an a obținut o diplomă postuniversitară, în Practica Dezvoltării Sociale, de la University of North London, din Marea Britanie.
De atunci a mai făcut un masterat, în Educația Adulților, și s-a implicat în mai mult de 40 de proiecte, pentru care a obținut finanțări. “Am avut și patru proiecte care au fost respinse de la finanțare”, menționeză Teodora Borghoff.
Cel mai mare proiect pe care l-a scris și l-a coordonat a avut o valoare de circa opt milioane de euro. Beneficiarul a fost Episcopia Romano- Catolică din Timișoara, iar proiectul a vizat dezvoltarea turismului cultural în regiunea de Vest a țării, prin renovarea și includerea în circuitul turistic a bisericii și a mănăstirii Maria Radna.
“Cele mai mari satisfacții personale le-am avut cu proiectele mici, din punctul de vedere al valorii finanțării obținute, nu cu cele mari. E minunat să poți atrage 1.000 – 2.000 de euro pentru o școală, de exemplu”, afirmă Borghoff.
A renunțat la venituri de 4.000 de euro pe lună, pentru viața la țară
Rolul de fundraiser i-a permis tinerei de 36 de ani să câștige chiar și 3.000 – 4.000 de euro net lunar. “Ca fundraiser, dacă ești pus pe făcut bani, o poți face fără probleme. Eu nu am alergat niciodată după bani sau după joburi. Lucrurile s-au întâmplat, pur și simplu”, subliniază Borghoff.
În 2012, la trei ani distanță de la momentul în care criza financiară globală a debutat și în România, ea a decis să renunțe la veniturile lunare de mii de euro și să se mute la țară. Acum locuieşte într-o gospodărie din Stanciova (județul Timiș), în care a început să investească încă din 2009.
“În grupul meu de prieteni și de cunoscuți ne spunem de ceva timp că noi nu o să prindem pensia. Eu doar am vrut să mă opresc din nebunia vieții și să simt că trăiesc”, explică Borghoff.
Trăiește din ceea ce-i oferă pământul pe care-l cultivă și din economii, dar “nu stau doar la coada vacii”, spune tânăra. Nu a renunțat de tot la viaţa profesională, însă muncește maximum cinci zile pe lună, perioadă în care ține cursuri de formare și oferă consultanță pentru achiziții. De asemenea, organizează diverse evenimente educaționale. Lunar, contribuie și la buna desfășurare a “pieței lucrurilor libere” din Timișoara. Un eveniment la care poate participa oricine care vrea să împartă mâncare sau diverse obiecte cu ceilalți oameni. Activitățile nu presupun strângerea vreunui ban.
Când oferă consultanță, evită proiectele derulate prin Fondul Social European, un instrument prin care Uniunea Europeană (UE) oferă finanțare statelor membre. “Fondurile europene sunt precum fertilizatorii în agricultură. Eu prefer să fac <<grădinărit organic>>. Adică să atrag fonduri dacă e nevoie, când vreau și cât vreau”, susține Teodora Borghoff.
La Stanciova mai sunt şi alţi oameni asemenea ei, care au ales să renunţe la tumultul oraşului pentru liniştea oferită de viaţa la ţară. Nu sunt izolaţi de lume, iar cei ce vor să se asigure că aşa stau lucrurile, sunt primiţi în găzduire. Cu plăcere şi fără bani. Tot ceea ce trebuie să facă este să ajute la muncile gospodăreşti.
“Nu sunt o misionară, dar îmi doresc ca oamenii să vină în vizită, pentru a vedea că viaţa poate fi trăită şi altfel”, încheie Teodora Borghoff.
