
Alin Coman are 15 ani și vrea să ajungă avocat, bucătar ori profesor de teatru sau de dans. El a făcut o poză prin care a vrut să arate că „Ferentari nu este un cartier atât de jegos cum se zice”.
Liviu Florea, redactor-șef AlTreileaSector.ro
Adriana, Alberto, Alin, Alexandra, Anca, Denisa, Larisa, Natalia, Toto și Tuli au între 10 și 15 ani și, din februarie până în mai, au fotografiat cartierul bucureștean Ferentari. Imaginile pe care le-au surprins cei zece fac parte dintr-un proiect realizat de Asociația Carusel, Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) și Policy Center for Roma and Minorities (PCRM).
Inițiatorii demersului și-au dorit să atragă atenția asupra fenomenului consumului de droguri în spațiul public. 28 dintre fotografiile făcute de copii au fost expuse la expoziția PhotoVoice „Fotografia mea. Vocea mea”, care a avut loc pe 30 și 31 iulie, în București. PhotoVoice este o metodă de a transmite un mesaj puternic prin fotografii realizate de membrii unei comunități care altfel nu au capacitatea de a introduce pe agenda publică problemele lor.
„Ideea a fost să dăm voce unor oameni care altfel nu au cum să-și spună părerea. Am vrut să vedem, prin ochii copiilor, cum percep ei cartierul în care locuiesc. Ne-am gândit că ei sunt foarte sinceri. Copiii au scos în evidență atât părțile negative, cât și cele pozitive din cartierul în care trăiesc”, spune Ioan Petre, coordonator PR la Asociația Carusel.
Participanții în proiect au primit, săptămânal, câte un aparat foto de unică folosință și câte o temă aleasă de organizatori. „Baza de la care a pornit acest proiect a fost să arătăm cum văd copiii consumul de droguri în spațiile publice. Chiar dacă noi nu le-am spus copiilor ce anume să fotografieze, ci doar le-am oferit câteva teme pe care să le respecte, eram convinși că vor face poze prin care să ilustreze și consumul de droguri. Câțiva dintre copiii care au participat în proiect, locuiesc în ghetouri. Pe copii îi deranjează imaginea pe care o are cartierul în care trăiesc. Un consumator care își face doza în stradă nu este o priveliște prea plăcută și, prin acest proiect, noi am vrut să tragem un semnal de alarmă”, arată Ioan Petre.
Cartierul Ferentari ocupă locul al patrulea într-un clasament al celor mai urâte zece destinații de vacanță din lume, potrivit buyagift.com, un site specializat în lifestyle, cadouri și turism.
Vă prezentăm, în continuare, o selecție din cele 28 de fotografii expuse:
Adriana: Aici sunt Lari cu mama, voiau să facă amândouă o pauză. Mama credea că îi stă frumos lui Lari cum am machiat-o eu, dar cel mai frumos e că eram în familie când le-am făcut poza. Este un lucru bun să fii în familie pentru că poți renunța la orice pentru familia ta.
Aly: Eu am făcut această poză pentru că îl iubesc foarte mult pe acest cotoi. Pe el îl cheamă Gheorghe. Nu i-am dat eu numele, ci fratele meu. Este foarte important să ai un animal de companie. Tata și cu noi, adică eu și mama, l-am luat pe Gheorghe de pe stradă, de la Vadul Nou, este prin Ferentari. Mama l-a luat în brațe și apoi mi l-a dat mie. L-am luat acasă, l-am curățat de purici și căpușe. Tata a fost la muncă, a căzut și s-a lovit la coastă. Pisoiul dormea numai pe coasta lui. Mie, mamei mele și fratelui meu, ni s-a făcut foarte milă de el și tata. De ziua mea m-a mușcat de deget și după aceea mă lingea mereu acolo. Acum Gheorghe s-a facut mai măricel. Această poză este de când avea el trei sau patru luni. Acum are opt luni. El ne iubește foarte mult, precum și noi îl iubim pe el.
Adriana: Gunoaiele sunt lângă o clădire unde a fost o școală sau un liceu de muzică. Clădirea a devenit o groapă de gunoi. Toată lumea trece pe acolo, dar nu face nimic. Gunoiul ajunge acolo pentru că nu sunt pubele. Au fost furate de drogați.
Alin: Eu am vrut să arăt că Ferentari nu este un cartier atât de jegos cum se zice.
Adriana: Atunci când ai credință în Dumnezeu și ai familie, tu faci un păcat să dai bani pe droguri. Nu fi orb când îți lași familia flămândă.
Alberto: În această poză eu vreau să arăt că unii oameni sunt dependenți de țigări, bani, telefon, cafea.
Alberto: Așa arată străzile din Ferentari.
Alberto: Lipsa apei. Cei din zona rău-famată nu au apă potabilă. Vecinii nu se prea ajută. Oamenii nu au uși; la intrarea în casă au perdele sau câini.
Alin: Aici am vrut să desenez ceva, ceva ce poți să faci atunci când ai nervi. Eu când am nervi desenez, mă joc sau ies pe afară.
Anca: În această poză este doamna Sânziana. Eu cred că este o persoană bună și un exemplu pentru toată lumea.
Larisa: Eu cu doamna Delia. Eram bucuroase că făceam o poză împreună.
Larisa: Aici e o clădire căzută, e un loc în care intră oameni și se droghează.
Natalia: În această poză am vrut să surprind blocul în care locuiesc eu și ce înseamnă să trăiești în aceste condiții. Asta nu înseamnă că dacă alții au condiții mai bune, iar eu stau în ghetou, nu ar trebui să fiu respectată.
Natalia: Prin această poză vreau să arăt cât de mult îl iubesc pe unchiul meu. De când am rămas fără tată, unchiul a fost lângă mine și mă iubește.
Toto: Este pe Aleea Livezilor. Acest picior este al meu. În această zi plouă și am găsit o seringă. Aș vrea să nu mai vedem seringi pe stradă. La oameni, chiar dacă le spui să nu mai arunce seringi pe stradă, ei tot le aruncă.