România este pe primul loc la rata mortalităţii infantile în UE. Aproape două treimi dintre copiii români sunt bătuţi de părinţi. 80.000 au părinţii plecaţi în străinătate. Cu bani suficienţi şi multă implicare, lucrurile se pot schimba.
Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro
În cei 23 de ani de existenţă, Salvaţi Copiii, una dintre cele importante şi mai vechi organizaţii neguvernamentale din România, a ajutat mai mult de 700.000 de copiii, prin investiţii de peste 27 de milioane de euro. Altfel spus, pentru fiecare copil a cărui viaţă a fost îmbunătăţită semnificativ, ONG-ul a investit doar 38,5 euro.
Numai anul trecut, organizaţia a cuprins în programele sale mai mult de 176.000 de copii, 12.600 de cadre didactice şi specialişti şi 25.700 de părinţi.
ONG-ul, care derulează proiecte în 33 de judeţe, a avut venituri de peste 4,4 milioane de euro în 2012. „Toate problemele pe care le au copiii din România sunt la fel de importante, începând cu dreptul la viaţă”, spune Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România.
Salvaţi Copiii a identificat următoarele probleme în România:
● copiii ai căror părinţi lucrează în străinătate sunt expuşi riscului abandonului şcolar şi excluziunii sociale;
● există aproape 80.000 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate;
● România este pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă, cu o rată de 9,4 la 1.000 de copii născuţi vii (2011);
● aproape două treimi dintre copii sunt bătuţi de părinţi;
● peste 400.000 de copii, între 3 şi 17 ani, nu sunt înscrişi în nicio formă de învăţământ (2011)
Aflată la conducerea organizaţiei din 1994, Alexandrescu crede că autorităţile statului ar trebui să aibă o strategie comună pentru rezolvarea problemelor copiilor din România, la realizarea căreia să participe toţi actorii importanţi din societatea civilă. Totodată, oficialul ONG-ului spune că e nevoie de un proiect transparent, în care să fie publice direcţiile anuale de acţiune ale autorităţilor.
„Cred că autorităţile ar trebui să ţină cont şi de organizaţiile neguvernamentale, care au oameni în teren. Sunt foarte multe organizaţii cu experienţă, care au dovedit că pot face lucruri şi că sunt motivate. În materie de copii, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat în România fără organizaţiile neguvernamentale”, afirmă Alexandrescu.
De-a lungul timpului, organizaţia a întreprins numeroase acţiuni de lobby şi advocacy, pentru îmbunătăţirea legislaţiei. Anul trecut, Salvaţi Copiii şi Unicef au lansat „Manifestul pentru Copii”, un document cu zece angajamente pe care partidele să şi le asumă pentru îmbunătăţirea situaţiei copiilor din România. Manifestul a fost semnat de patru partide politice: PDL, PNL, PSD şi UDMR.
La sfârşitul lui 2011, ONG-ul le-a trimis un document autorităţilor pentru modificarea legii 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Una dintre propunerile Salvaţi Copiii viza crearea instituţiei Avocatul Copilului, care să reprezinte drepturile tuturor copiilor români. „Primele dezbateri pe tema Avocatului Copilului au început prin 1995-1996. De atunci am invitat în România mai mulţi specialişti, printre care şi Avocatul Copilului din Suedia, pentru a le oferi autorităţilor mai multe informaţii”, spune Alexandrescu.
Instituţiile statului au respins până acum mai multe propuneri de lege care vizau constituirea Avocatului Copilului. Oficialul Salvaţi Copiii prezintă două variante pentru înfiinţarea instituţiei: fie o structură nouă şi independentă, fie să devină Avocatul Copilului unul dintre adjuncţii avocatului poporului.
Alexandrescu menţionează că unul dintre motivele pentru care autorităţile au respins crearea Avocatului Copilului a fost faptul că deja există un adjunct al avocatului poporului, care se ocupă de diverse categorii, cum ar fi copiii, tinerii, vârstnicii sau persoanele cu dizabilităţi.
„Un Avocat al Copilului ar trebui să fie vocal şi să meargă la discuţii cu copiii. Ei trebuie să ştie că există cineva care le poate rezolva problemele, în special încălcări ale drepturilor lor de către instituţiile statului”, menţionează Alexandrescu.
În ciuda eforturilor Salvaţi Copiii România, avem nevoie de mai mult decât strategii, proiecte, ori iniţiative ale unei singure organizaţii. Copiii au nevoie de acţiunile concrete ale fiecăruia dintre noi, în calitate de părinte, frate, profesor sau doar vecin de scară. Doar aşa, România nu va mai conduce topurile mortalităţii infantile şi nu va mai avea 400.000 de copii neşcolarizaţi.
